atunci când se așează o cărămidă
în coapsa unei case
undeva se dărâmă un perete în ziditor
o idee stă să ia locul Anei.
când lupii se bat
pe câmpia tavanului meu
e posibil să simt pe cerul gurii
gust de fiară sfâșiată
e de-ajuns să-mi scot privirea la privit
și ea se va simți jignită
există un loc unde mă voi naște
printr-un schimb de cuvinte
un loc unde mă dor cochiliile melcilor
ieșiți după ploaie
gândurile ca și buzele se încolăcesc
pe marginile paharului de vin
și se va spune despre mine
că am murit ca Laocoon.