in al cimitirului intuneric
se aud rasete de copii
privesc inspaimantat la morti
ei parca sunt vii.

al frunzelor fosnet
ce tzipa neincetat
ma sperie mai tare
ma simt inconjurat.

lumina lunii
printre crengi de copac
dezvaluie fantomele
ce m-au inconjurat.

ma zbat fara folos
ca un suflet nestins
sunt prins in capcana
in propriul meu vis.