oameni și oameni

ne întâlnim pe stradă

fără să ne mai aducem aminte vreodată

și totuși te gândești că Dumnezeu este capabil

să ne asculte pe toți

să ne privească, să ne iubească

iar noi, cel mai bine, știm să uităm

mergem indiferenți

cu mâinile în buzunare

pe drumul nostru împrejmuit de ziduri înalte

din toată lumea asta atât de mare

am ales să ne privim în oglindă

să ni se usuce oasele într-o cutie de chibrituri

sângele s-a învechit îndeajuns în cupa inimii mele

am hotărât să mă opresc în mijlocul celor care vin și pleacă

am întins mâinile și am strigat:

veniți, treceți prin mine!

m-au călcat în picioare

așa am început să cutreier lumea

sub talpa unui pantof