agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1286 .



Fiara și bătrânul
poezie [ ]
01-05-2003

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Zephirus ]

2006-03-28  |     | 



[O viață i-a dat viață,
În noapte, într-o noapte,
Iar noaptea i-a fost mamă
În șoapta unei șoapte.
Rănit de-această dramă,
Se-ascunde timp de-o viață.]

- Un monstru te-ai născut
Și mi te-ai arătat!...
Ah! Urât mai ești și rece,
O! Fiară cu păcat!
Doar monștrii să se-aplece
În loc’ un’ te-ai născut!

Căci eu, frumos și bun,
O lume-am explorat
Și-o lume-am cunoscut,
Pe când tu, izolat,
Nimic nu ai văzut!
Nu știi ce-i rău și bun!

Din cărți crezi că-nțelegi
Miliardele de oameni?!
Și tot ce-nseamnă viață
În minte le asemeni?!
Nu vezi decât din față!
Nu ai cum să-nțelegi.

Și geniu zici că ești!?
O!... Dificil cuvânt;
Cu greu îi înțelegem
Noi, oamenii de rând,
Dar idoli îi alegem;
Tu, idol, nu, nu ești!...

Întoarce-ți a ta față,
Căci simt cum mă-nfior!
În ochii-ți de satană
Privesc și mă cobor,
În Iadul ce mă cheamă,
Cu mâinile pe față!...

- Tu, tinere bătrân!
De ce-ai venit la mine,
Să furi din al meu timp
Și-apoi să-l iei cu tine,
Să-l pierzi într-un răstimp
Prea scurt, frumos bătrân?

- Bătrân mă faci tu, fiară
Și monstru... tu, pe mine!?
Căci secole, milenii
Parc-au trecut prin tine!...
Doar trei! Doar trei decenii
Trăit-am!... M-auzi, fiară?!

- Te-aud, frumos bătrân.
Când anii-ți iau ‘nainte,
Iar tu rămâi copil,
Apusă-i a ta minte
Pe veci, bătrân senil.
Să pleci, frumos bătrân.

Să pleci din a mea casă,
Să pleci departe-n grabă,
Căci fiarele din mine
Flămânde se întreabă:
“Ce este-acesta? Cine?”...
Să uiți de a mea casă!

- Tu îmi vorbești de timp!?
Tu, victimă a sa!?
Căci timpul pentru tine
E timpul pentru-o stea
Ce simte și-o miime
Din trecătorul timp!

Tu, cel ce viața-ți plângi
În fiecare clipă,
Când ora ți-e deceniu
Și toate îți explică
Că lacrima de geniu
E soarta ce ți-o plângi!?...

O, fiară cu păcat!
Să te iubesc pe tine
Tu vrei!? În schimb, să-mi dai
Din geniul tău!? Mai bine
Din inimă să tai!
Să mor cu-acest păcat...

- Păcat zici tu, bătrâne?
Și păcătos sunt eu?
O, omule de rând,
Dar unde-i Dumnezeu
S-asculte al meu gând?
Exista El, bătrâne?

- Păcatul de părinte
Pe tine te-a născut;
Păcatele de mamă
Le ai, ea le-a avut.
Ascultă cum te cheamă
La ea, ca un părinte!...

Ascultă-i vocea caldă,
De mamă iubitoare,
Cât de frumos îți cântă,
Că sufletul te doare,
Și pași-ți se avântă
Spre lumea ei, cea caldă.

- Bătrâne!... O! Bătrâne!...
Păcat e dacă eu
În viață te-aș lăsa
Acum, căci Dumnezeu
Pedeapsă îmi va da
Pe viața ta, bătrâne!...

Tu monstru zici că sunt
Și fiară cu păcat –
Oi fi și-așa, se poate –
Dar sufletu-mi pătat
Pe tine te socoate
Mai monstru decât sunt!

- În Iad e a ta mamă,
În Iad și tu te duci!...
Dar poate că acolo-i
Mai bine ca aici...
În lumea de dincolo,
Te-așteaptă a ta mamă.

Tu nu ai cunoscut-o,
Căci inima-i haină
Te-a părăsit. De-atunci,
Sufletu-i se ruină
În suferințe lungi -
Durerea-a cunoscut-o.

Și-astfel, s-a sinucis -
Acest păcat de moarte!...
Doar Dumnezeu cel Sfânt
E singurul ce poate
S-o bage în mormânt!...
Dar ea s-a sinucis.

- Tu judeci, om de rând,
Tu, praf pe-acest Pământ,
Că viața mamei mele
E de la Duhul Sfânt!?
Păcatele ei grele
Se-aștern toate în rând!?

Un înger le va scrie
Pe carnețelul său?!
Le-ar număra Satana
Sau însuși Dumnezeu?!
Și toate vor da iama
La cel care le scrie?!

- Ce geniu ești tu, oare,
Când pui doar întrebări,
Când pași-ți se avântă
Pe multele cărări,
Dar talpa pe cea frântă
Pășește. De ce oare?

De ce noaptea-ți orbește
Vederea creștinească,
Și-l lași pe Antihristul
În șoapte să-ți vorbească,
Iar tu, idealistul îl
Privești și te orbește.

Ascultă-ți al tău cânt,
Din suflet, cum renaște,
Lumina-ți v-arăta-o
În noaptea-zi de Paște;
Pe-un braț de-al tău va sta o
Fecioară cu-al său cânt.

Visează! Fiară rea...
Visează, căci... e bine!
În lume-aceasta crudă,
Þi-e frică și de tine...
Și, obosit de trudă,
Te-arunci în lumea rea.

- Visează tu, bătrâne,
Visează în suspine,
Căci viața a pus capăt
Și viselor din mine...
Și geniu – fie-n treacăt –
Nu zic că sunt, bătrâne.

- O! Dumnezeu te-aude!
Și martor El îmi este!
Știam! Știam! Știam
Că-i falsă-această veste!
Dar curios eram!...
Și-urechea mea te-aude!

Te-aude cu-ușurință!
Dar nu-i vine a crede
C-această biruință
Învingător mă vede!
Dar cum e cu putință,
Cu-atâta ușurință!?...

[Un vis al unul vis,
Acum s-a împlinit.
În noapte, într-o noapte,
Cuvântul a murit,
Călătorind în șoapte,
În noapte, spre alt vis.]

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!