agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-07 | |
Un june boier și o fată...
Poveste ‘ntâmplată demult; O spune o babă-n poiată La clacă, iar eu o ascult. *** Cosițe de flori înainte Și-un stol de-ntuneric ‘napoi; Înoadă cărarea cuminte Și torc sub o vraja-amândoi; El - tânăr de piatră, subțire, Ea – rumenă, dulce fuior Mireasă furată, el mire Topiți sub cununa de dor. Aleargă, aleargă într-una Prin coama pădurii, în jos; În spate se-nfoaie furtuna Și-n față, pârâul duios. E noapte amară și sfântă; Sărutul e fraged și greu; Sub talpa dogoarea le cântă, Iar geru-i pândește mereu; Ea spune cu voce înceată: “Iubite, e noapte, mă tem! Ci du-mă departe, săgeată, Departe de ger și blestem” El –tânăr cu umeri de criță O-nchide aproape,-n inel; Ea crește sfios ca o viță În toamnă, pe trunchi de oțel. “N-ai teamă iubito, aproape Suntem de tărâmul promis Să trecem de munți și de ape În zbor de lumină și vis .“ Ca robul în palme-o sărută Și-n lungul potecii se rup Îndemnuri și urme de ciută Da’n ceafa-i duhoarea de lup. Aleargă, aleargă-n câmpie, Ca doi licurici în amurg, Deasupra sunt stele o mie Și nouri în turme se scurg. Aleargă, aleargă spre astre – Doi tineri bezmetici și orbi; În față sunt păsări măiastre, În spate e tunet de corbi. Ea țipă cu voce uriașă: “Iubite, e noapte, mă tem, Mi-e sângele plâns pe cămașă Și-n brațele tale sunt ghem” El –tânăr cu ochii în floare La buza pământul stând Răspunde mocnit: “Þi se pare!; Alungă netrebnicul gând! Să mergem iubito, ‘nainte, Sătui de nădejde, pe drum; Sopârla durerilor minte, Nu-i timp de odihnă acum” Alergă smeriți mai departe, Pe ape sub cerul târziu, În urma e tropot de moarte, Dar totu’ ‘nainte e viu. El - tânăr nefiert, doar în față Se uita; ea – doar inapoi El vede odihnă ; ea – ceață Și moarte și surle și ploi. Ea-l mustră cu voce sfârșită: “Iubite, e noapte, mă tem!” Dar el o împacă “Iubită, E ora de foc și blestem” “Ci, iată sfârșitul ne-așteaptă Tărâmul de vis a rămas Pitit pe cărarea cea dreaptă, Aproape de zori, la un pas” I-ajunge căteaua turbată Și-i culcă cu gheara-n mormânt -Un june boier și o fată- În rest doar tăcere și vânt. “ ‘Nainte ! E pasul din urmă !” ‘Nainte!” Eretic final ; Vertebra povestii se curmă Sub clinchetul soarelui pal. *** Chiar dacă la sud este soare, Nimic pentru ei n-are preț, Rămân doar statui trecătoare, Sub ultim și mare îngheț.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate