Inceput de toamnă.
Mângâiere blând-rece a tovarăsului de drum, vântul.
Si pe cerul impânzit de alb-cenusiul norilor…
Atât de schimbati si totusi la fel,
Albastrul toamnei clarifică plânsul si surâde timpului,
Sărută galbenul si ruginiul străzilor,
Respiră ploaia care asteaptă să vină la prima lacrimă.


Toamnă! Cum te-am visat si inchipuit…
Dar astăzi ai venit pe neasteptate,
Atât de romantică si atât de aspră,
Atât de grea si totusi o alinare a sufletului.


Toamna viitoare va veni la fel si nu tocmai.
O astept si mă infior la gândul viitorului galben,
La sărutul viitorului albastru si…
La mirosul viitoarei ploi.
Albastrul aramiu al toamnei!