fără mâini

încorsetați de multe și uriașe picioare

și eu

în/din orice

intru și ies cu frenezia insectei carnivore

încă îmi rupe-n trup cărare această tinerețe împotrivă-mi

plutesc în sângele abandonat al celor care m-au adus până aici

îngânați-mă: om la apă...

orizontul înghite întârziați

sau plasa aceluia care curăță piscina sufletelor întomnate

atârnă cancerul de pleoapele de clor

în zâmbete arse

mai caut copilul fugit de-acasă într-o mărturisire a neajunsului

mamă tată: lăsați lumina dinspre drum aprinsă

și eu

păstrez vârful inimii întors către voi