agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-15 | |
Orașul viitorului
(încercare de ciclu poetic) Dimineață. Ies pe prag, afară. Ce crezi că văd?! Orașu-i sur... Mi l-au afumat Și omul mic, Și omul mare... Ce grozăvie... Ia uite peste geam: Fumează toți: Orașu-i plin De fum, De scrum, Cu ce să respir? ... Mă ascund într-un ingambament. Doar o clipă și mor de hipoxie... Gata. Cad. Deja? Mă târâi până la automatul cu aer proaspăt (nepoluat). Cu greu mă-ntind Până la ochiul flămând de monede. Arunc una de-o mie Și-mi cumpăr o doză... Inspir... În sfârșit, Viață! O să duc aer și acasă... Mă furișez tiptil, Mă feresc de ochi străini... Sper ca nimeni să nu mă Împuște cu vre-un muc de țigară... Căci aici e război: Luptă α cu β, Luptă nor cu sclipire de soare, E război... între frați și surori, Fumători și nefumători. Învingem Sau vom fi învinși? De o doză... Ultima... Iubite, Știi, Mi-e dor de-un soare blând, Ca-n copilărie, Căci ăsta sângerează; Mi-e dor de-o ploaie bună, Căci cerul de azi Numai burează... Brun, sur Și afară, Și în casă... Și în biserică sur, brun... Ingambament Într-un calvar de fum Mai simt... Că mor De hipoxie. Mi-e dor de-un strop De poezie. ... Ingambament Până în ultimul moment! Madona cu pruncul (Portret modern) Picior peste picior Și o cafea, Și o țigară într-un gest de șic, Aromă grea, Clăbuci de fum Se lasă-n cărucior peste copilu-i mic. El plânge Și ca pe o suzetă Îi pune-n buze un muc de țigaretă. Copilul suge nicotină: Zâmbește, adoarme și suspină... ... Portret modern a tot ce-i viu? Portret modern a tot neviu, Când poezie, calm, fumează Lungită-ntr-un sicriu... Ultima noapte Mașina de făcut tutun Aseară a turbat Și a pornit pe străzi cosind tot ce e viu... Ce noapte de calvar! Eu m-am închis într-un poem Și până-n zori tot scriu... Mă furișez până la geam Privesc și zorii au murit! Pe stradă trupuri borfăite, Învăluite-n negură și scrum Orașu-ntreg e un mormânt De oameni dragi și de valori, De tot ce-am admirat de-atâtea ori! ... A mai rămas doar un Cuvânt Ce pribegește singuratic În bezna grea a nopții fără capăt... În loc de încheiere Orașul viitorului fantasmă Filtrată printr-o mână de tutun, Trezită din abis de o țigară Ce mă cufundă-n agonie grea... De hipoxie toți vom suferi Până mai fumegă-o lulea, Până mașina de făcut tutun Ne schimbă viața pe-o para. Orașul viitorului ruină de vieți, de spirit, de valori. Alege tu: Măcelul de mășină Sau viața plină de culori! Mai 2005
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate