Amiază de viață - apus de victorii
Și nimeni nu-ți vede niciuna
Decât pe cele proprii.
Un continent de idei zidit-am
Cu munți de argint,
Cu stânci de cristal submarine
Și dealuri de aur regal;
Trupul și sufletul meu fierb în ele.
Pe-nalte meleaguri mi-aștern trepidarea
Răsfrântă-n cuvinte fierbinți sau de gheață
S-aprindă fiori de furtună în inimi
Prin sclipitoare portaluri cu raze de stele
Să-nfrângă tăioasele lanțuri și funii
Ce leagă-Adevărul sub umbra Minciuni.
De pe placa turnantă pe care mă-nvârt
Privesc roată lumea grăbind spre neant.
Port doliu pentru voi cei nenăscuți
Și-ncerc să vă plâng - mă auziți?
Și-i fericesc pe cei care-au fost
Și încă o dată îi fericesc că nu sunt
Și-ncerc să-i felicit c-au scăpat.
Iar pentru resul - vae victis!