agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-23 | |
Alegînd cînd a se naste,
Dorind unde a crește, Crescînd oriunde, nu vroiește Cu ce i-a fost dat-lăsat nu se mulțumește. Blestemată-i zi de treisprezece Cînd glasu-i din mamă se ivește Blestematăi clipa cînd preotul la ureche-i șoptește ,,Tatal nostru'' si multă fericire-i zise că-i dorește Copilăria nesemnificativă-i trecuta, El ajungînd adolescent, ajungînd la o vîrstă A-i veni a crede, nu-i vine-n conștință Cu a lui discernămînt vrute, nevrute se-ntamplă. Viața-i un chin, soarta-l apasă, El luptînd, nimic de la sine nu lasă, Si nici nu-i mai pasă, De cea ce în viață o să iasă. Iubire-partea lui a fost uitată, Suferința-cam lui toată i-a fost dată, Avuția-o va mosteni-o de la tată însa nu prea multe, o masă si-o casă. Piedici viața-i găsea a pune, Prin eșecuri in dragoste și note nu prea bune Pe fetele-n culpă le considera apoi ne bune Iar profesorii de vină îi considera doar chiciuri in lume școal nu-i un lucru ce-i displace Dar, doar stresul izbugnind vulcanic, involuntar îi lovea capace Pe ceilalți tată, soră, sau mamă sau vecinii de scară, îi lasa in propria pace, Nu dorea ceva obișnuit, a vorbi cu alții a face. Pe lumea omenească, nu mai vroia să trăiască In nimic încrederea încerca s-o gasească el credea ca ceva folositor avea care s-l ajute psihic să crească Folosul gasea intr-un lucru,o nevoie, o visare pamantească. Somnul cel de-amiazazi folositor găsea Somnul iî dormea, dormitul il visa Visul nu in viata-i de cosmar se transforma, Tot frumosul-verosmil in visul dormit se apropia. El zacînd in pat, totul răul era efemer, Cu iubita-i fecioară de mînă, se apropia de cer Totul in dulce+l vis,totul de el disprețuit era sters, sătul de lume și de mizer, Peste cap sătul de totul prezent, el se visau doar niște simplii arhaici fermieri. De sus privit, privind-l dormit,clar se zărea că era fericit A-l trezi nu indrăzneai fiindca necesitai un suflet împietrit Pentru a-l face dinou,dinou pe acest adolescent mistuit, Si cu sufletul iar si iar, coborat la adevar,neîmplinit. Scurtului somn nu-i dorea sfîrșit Visului, timp etern dorea să-i fie atribuit, însă ajungînd în prezent, a realizat ca neverosimilul nu este infinit Si dorința de-ași trăi viața-n vis va fi un mit. Să-și atingă idealul, a se opri în propriul vis deseori a încercat De fireasca,omenesca trezire dintr-un somn a fost impiedicat La forțe opuse demonice-angelice el s-a rugat, Nimeni neascultîndu-l, nimeni neîmplinindu-l, a cedat. Trecătoare mai erau zilele dormite Cînd feciorul ar visa și clipele nesortite Acestui somn, deja viciu, viciu al unei vieti neînplinite Viață a carei clipe dormind îi se pareau acum clipite. Dupa o vreme de somn absolut, De visare la tot ce a vrut, Urmat-au clipe de coșmar, cînd a dormi, fiind plin, nu a mai putut Spre propria distrugere a pașit abrupt. Incercata ca să fie cu al fetei chip angelic, Hotărît-a să pasească spre al morți braț puternic, O cădere-n gol, mai lungă, i-ar da un somn mai veșnic, Decît a putut sa ceara dintr-o lume de netremnici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate