agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-27 | |
Priveghi cu Bunicul
Eu nu știu cum te cheamă, și-ți spun Doamne – Tu-ți pui trompeta la ureche, și asculți – Dar nu pricepi nimic, căci sunt prea mulți Cei ce se-ascultă, compunând doar larme – Cu o tichie de lâniță-n cap, căutând un gând, Bastonu-ți tremură în mână, și te-apropii De un Eden pustiu, foșnind de rochii De amintiri, o rugăciune, croșetând - Din când în când, un vânt te trece, și îl tragi - Nu mai ajungi în sanctuar, te uzi pe tine, Și existența ți se scurge din nădragi, Iar îngerii, amușinându-ți voia, spun: “E bine!” Atâția oameni ai ca fii, și toți, în jur, Munciți sunt de povara moștenirii tale, De n-ai ceva de dat, ți-ar da, măcar, “bonjour”? Așa, cu ochi evlavioși, se țin, si ei, de șale – Ceva ma bun ca tine, nu-i, așa ai programat – Pe vremea când ordinator era tot universul, Acum, mașinăria ta de calculat s-a spart, Și ecuația existenței tale e chiar mersul – Și eu, ca tine sunt – un moș carcasă care Mai are numai viața-n dânsul, ca fitil, Mult prea meschin și econom, să fiu în stare Nu lumânare să-ți aprind – ci, doar, să fiu copil – Bunicule! Ce mai putere-aveam odată! Cum îi duceam pe toți în spate, ce-am ajuns! Þi-as povesti cum am iubit odată-o fată… Dar dormi demult, iubind întreaga lume, pe ascuns…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate