Îți caut cuvinte de jale, alese din vechiul ceaslov
Să-ți laude meteahna de doruri și ploaie de plâns
Mă chemi cu buzele pline în noul ostrov,
Locșorul de taină, cimitir al gândului strâns.

M-alegi dintre sute, aleasa orgoliului vechi
Cu strângerea-n brațe mă minți ades pe-nserat,
Dar lasă-mi minciuna să-ți fie giulgiu de veci
Și trecerea mea să-ți domolească sărutul uscat.

Alintă-mă când alerga-voi după dulcea-ți ispită
Dar nu prins de sete ci uscat de vânturi și sori
Și șterge-mi fereastra de vreme-ți mâhnită,
Aleargămă-n zbor de albină și zumzet de flori.

De eu sunt acela cu patimă și muntele-n glas,
Îmi furi doar o clipă să-ți depeni fuiorul,
Ci lasă-mi odihna cuvântului să crească-n sălaș
Adunămă-n căni și ulcioare să-ți stâmpere dorul.