agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-02 | |
Spintecat
Pe aici, uite, pe aici s-a prins aseară moartea-n laț ca un bâtlan. Pesemne că dădea ghes casei. Urmele-i sunt întinse până departe: râul e sângele încovoiat ce i-a dat, rece, pe gură; ierburile sunt cosite căci lama i-a zburat din mână. Cât despre mine, privește-mă! sunt sănătos, sângele mi-e roșu dinții-mi sunt albi, smulgători de piei tăbăcite de zimbri. Uite-uite, aici s-a prins moartea aseară, în capcana de vulpi. Pesemne că dădea ghes casei, imprecisa, nesigura moarte. O mai fi având la ea lama tăioasă? Sau i-a zburat din mâini și acum retează stânci, codrii de brad, sequoiah, cascade niagarice, fiorduri vikinge, aldebarani, alfa centauri, sori și puțuri stelare? Întreb, căci tot aud, mereu aud ecoul dintre fierăstraie și zăngănit de oțel toledan, ba chiar din Alep. Cât despre mine, privește-mă! Sunt sănătos, am ochii dospinzi de bâtlani și vulpi ce se tot caută am dinți ghețoși, întinși până sub nori, adulmec regina-nopții și femei am mâna bazalt și piciorul oțel. Privește, te rog să privești: aseară, moartea s-a înțepat în țambrele ascuțite, alea de le-am făcut pentru hoți. Dădea, pesemne, roată casei. Cât despre mine, uite-mă cum sunt! Din palme fluvii largi îmi izvorăsc, sunt gata să plec, să fiu scris. * Pfuh, iată, numai iată! Cum zac întinsă-n râu, sunt preumblată, de pești, de broaște și de frunze. Aștept să mă dizolv, în aer să mă înalț, ca să mă sublimez în călători ce merg pe apă. Dădusem ghes vânătorilor ce mă tot călăreau, aruncându-mă în urși și zebre în bouri de piatră în vulturi stratosferici ba chiar și-n noaptea lui Ghilgamesh. Sunt sănătoasă, îți spun, iar tu, căzut azi noapte brusc în mine cuib în carne mi te faci, ușor-ușor pentru profeții emigrați din cărți. * Ah, ah – ce popor de vânători ne venerează acum, cu moartea-n mine, ba cu tine-n moarte! Acum, pe noi ne-aruncă și ne slobozesc să fim sămânță bună și ghețoasă bâtlanilor și vulpilor, urșilor și caselor, căruțelor și morilor pădurilor, pereților, dragonilor, motoarelor, hârtiilor și cablurilor, vorbelor și bolilor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate