agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-02 | |
27 august 2007
PASO DOBLE fac întâi un pas în talpă și apoi cu ea cu tot un altul merg probând drumul din mine până când sunt asfalt celuilalt dinaintea ochilor am agonisit atâta șovăială ascuțind ca pe creioane moi fricile, încât mă mir cum de mai sunt păcătos… cu trufie, cu cuvântul mai ales, da poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta acestea îi sunt deseori bune restul, erezie mă întreb câți poeți sunt în țara asta ca să știu dacă tălpile auzite… aproape, sunt iluzii sunt de orbi, cerșetori sau frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu în calea vântului – și cât de eretic ni-i neamul MOMENT DE BINE - 2 amurg tânăr curtează grădina, sfioasă îl întâmpină – nuditatea florilor aprinde fruntea luminii aceasta așezându-se tăcută în contemplare le înveselește cu mantie de argint și le spune noapte bună numai fereastra îmi oprește nesperarea nu pot însoți amurgul printre arbuști nici îndrepta un colț de mantie sau măcar săruta o floare – dar cu ochii pot pot zidi lumi noi, de jur-împrejurul lor grădini cu flori nenumite din miezul nopții, din sâmburele ei trec alcooluri în abur rece și nu mai plâng le încălzesc până zorii îmi aduc promisiune: te iubește cineva te așteaptă în așteptarea ta, nu vezi?! amurgul nu apucă niciodată bătrânețea cadranele rotindu-se pe ace înțelenite pe 23:59 îmi dau stare de bine sau… ______________ FESTIN între ele dorurile – vorbind cu gura plină – albe, roșii, pestrițe… se sfădesc care mai de care vor părți mai bune fruntea, grumazul, pieptul, căușul palmelor, tălpile le sunt delicatese… astfel canibalându-mă îmi rămâne sângele îi picur destul amar să nu aibă căutare obrazul transparent-oglindiu, sclipind mă vinde la licitație albe, roșii, pestrițe… dorurile mestecă și… mai vor nu vă fie cu mirare când mă veți reîntâlni! _______________ PLUS ziua o măsoară gândurile de fapt, asta-i viața, ceea ce-i porți emoției ofrandă mintea-i între muchii boante trupul curat așchii șuieră – unele pe dinăuntru sar, altele rămân cuminți și moi înfipte, părând inima unui arici… noaptea o măsoară gândurile, de fapt, aici încep zbaterile, centrifuga din lame subțiri ascuțite – până în zori devenind muchii boante zilei următoare întind brațele umbra-i o cruce și nu știu de ce din profil dacă privești tot cruce se vede – nu cumva deja alte brațe, înăuntrul meu sunt întinse? în balansul acesta ființez și prisosindu-mi emoție și lame le trec în cuvinte ________________ VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA) Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate