agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-04 | |
Am vrut să cred că-i doar un moft; o, cât am vrut să cred!
O biată umbră a capriciului ce și-a aflat în mine desăvârșirea. O simplă toană a unei minți necoapte ce își așteaptă încă menirea. Ori, mai degrabă, un fleac ce nu-mi va putea învinge nicicând voința. Mi-am zis că-i doar o părere ce va trece prea curând ca să mai conteze. O nălucă vrând să-mi tulbure pasul grăbit. Un duh căzut demult ce nu și-a găsit izbăvirea. O umbră ce-a învăluit lumea din vremi nemaiștiute. O fantasmă din noaptea gândurilor fără de-nțeles. O amăgire că amărăciunea strânsă până acum s-a sfârșit. O iluzie de mai bine rătăcită între atâtea deziluzii. O închipuire prea plăcută ca să fie înfrântă de realitate. Am sperat că poate fi mai mult de-atât; o, cât am sperat! Când vise nefiresc de crunte mă doborau noapte de noapte, Din tainițele sufletului mustrat în multe rânduri Se înălța credința că-mi voi găsi cândva Pacea de mult dorită ce-mi va schimba destinul Și fericirea-n care deodat' să mă scufund... Acum, când nădejdea mi s-a împlinit Și toate visele mele frumoase sunt întrecute de blânda ta iubire, Mă-ncumet să te-ador fățiș, Fără dorințe-ascunse ce macină mândria, Doar cu un chip de înger mereu păstrat în gând Și cu-ale tale vorbe drept crez rostit cu drag...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate