agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 713 .



Dacă timpul
poezie [ ]
(if time)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Basarab ]

2007-09-11  |     | 





De când mă știu modelez vise sterile
În urzeala timpului mort
Dintre două bătăi de inimă
Și iată-mă după treizeci și cinci de ucenicii
Împletit în câteva rogojini
Numai bune pentru șters picioarele.
Fiindu-mi dragi le-am botezat canoane
Chiar dacă-mi erau strâmte și pentru o singură aripă,
În ele mi-am înghesuit plumbul secundelor
Ca într-o matriță de împietrit destine.
Pe atunci credeam că lacrima
Este mai mult decât transpirație primăvăratică
Și că sărutul nu se mai dă amanet pentru un pumn de arginți.


Încăpățânat, măcinam piatra cuvintelor
Pentru a le strecura prin clepsidre de inimă,
Decojeam zâmbetele de epiderma zbârcită a lutului
Și inventam siameze îmbrățișări
La câte un capăt de gând,
Dar se pare că m-am îmbătat cu apă chioară
Cernută în distilăria firescului,
Atunci când născoceam zboruri
Către o închipuită Veneră
Și printr-o simplă scăpărare de idee
Mă întrupam în torța unui îndrăgostit Prometeu.


Inutil însă mi-a fost acest artizanat al vieții
Atâta timp cât unii mi-au plagiat până și dragostea,
Pentru a-mi pierde urma
blestemat am fost potcoavă de cai
Și cioplit ciutură de fântână
Spre a-mi îneca dorul.
Acum, atârnat într-o funie noduroasă de timp,
Cu îngerul cocoțat pe umeri
Doar pentru a-mi îngreuna cocoașa
Suport preludiul crucificării mele
Și mai îngrop un sicriu în sicriul din mine.


Poate că este timpul să încerc o deratizare pe creier
Acum când se pare că sunt încă util,
Deși am fost lepădat
Odată cu cea dintâi cântare de bufniță
Și ori de câte ori am dănțuit Isaia
Prin vre-un pronaos de suflet.
Îmi ajunge cât m-am căutat prin noroaie bipede
Și prin alte scorburi de iubiri paralele,
Mi-au stors identitatea până și din buletin
Împuținându-mi gândurile cele veline.
Da, îmi ajunge,
Chiar dacă orizontal mă ofer la fiecare tropăit
Și îmi împrumut codul de bare
Până și la o simplă scotocire de memorie,
Refuz pentru totdeauna
Să fiu părtaș într-o ecuație cu egoism în două
Sau mai multe necunoscute.
………………………………………………

Din aceste cioburi de ființă
Încerc să mă întregesc într-un puzzle
Dar … nici măcar Dumnezeu
Nu vrea să îmi pozeze
Modelul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!