agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-11 | | De când mă știu modelez vise sterile În urzeala timpului mort Dintre două bătăi de inimă Și iată-mă după treizeci și cinci de ucenicii Împletit în câteva rogojini Numai bune pentru șters picioarele. Fiindu-mi dragi le-am botezat canoane Chiar dacă-mi erau strâmte și pentru o singură aripă, În ele mi-am înghesuit plumbul secundelor Ca într-o matriță de împietrit destine. Pe atunci credeam că lacrima Este mai mult decât transpirație primăvăratică Și că sărutul nu se mai dă amanet pentru un pumn de arginți. Încăpățânat, măcinam piatra cuvintelor Pentru a le strecura prin clepsidre de inimă, Decojeam zâmbetele de epiderma zbârcită a lutului Și inventam siameze îmbrățișări La câte un capăt de gând, Dar se pare că m-am îmbătat cu apă chioară Cernută în distilăria firescului, Atunci când născoceam zboruri Către o închipuită Veneră Și printr-o simplă scăpărare de idee Mă întrupam în torța unui îndrăgostit Prometeu. Inutil însă mi-a fost acest artizanat al vieții Atâta timp cât unii mi-au plagiat până și dragostea, Pentru a-mi pierde urma blestemat am fost potcoavă de cai Și cioplit ciutură de fântână Spre a-mi îneca dorul. Acum, atârnat într-o funie noduroasă de timp, Cu îngerul cocoțat pe umeri Doar pentru a-mi îngreuna cocoașa Suport preludiul crucificării mele Și mai îngrop un sicriu în sicriul din mine. Poate că este timpul să încerc o deratizare pe creier Acum când se pare că sunt încă util, Deși am fost lepădat Odată cu cea dintâi cântare de bufniță Și ori de câte ori am dănțuit Isaia Prin vre-un pronaos de suflet. Îmi ajunge cât m-am căutat prin noroaie bipede Și prin alte scorburi de iubiri paralele, Mi-au stors identitatea până și din buletin Împuținându-mi gândurile cele veline. Da, îmi ajunge, Chiar dacă orizontal mă ofer la fiecare tropăit Și îmi împrumut codul de bare Până și la o simplă scotocire de memorie, Refuz pentru totdeauna Să fiu părtaș într-o ecuație cu egoism în două Sau mai multe necunoscute. ……………………………………………… Din aceste cioburi de ființă Încerc să mă întregesc într-un puzzle Dar … nici măcar Dumnezeu Nu vrea să îmi pozeze Modelul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate