bivoli – de – apă


îmi căzuse cu tronc marea
și ea nu vroia

ei, și? – mănunchiul de sulițe
l-am ascuns
în turma de bivoli
ohoo, ce mai sulițe!
sunt ascuțite și reci
sunt umede
sunt pline de rechini ce mustesc
prin vârfuri și mânere

aștept cu turma de bivoli
la marginea plajei
ei freamătă și suflă pe nări,
ei
plinii de sulițe

și deodată marea crește la reflux
năvălește cu valuri și spume
pârâitoare ca titanicul ăla
vine marea albastra cețoasa
ca adusă de care astrale
vrea să ne crape
se descarcă din rețelele alea în care vorbești și tu
izbucnește în tsunami
ăia urlă la televizoare
zic că vine încălzirea globală
eu n-aud
marea nu vrea să știe
îi e frică să nu fiu vreun d’ăla și are dreptate
se rostogolește mormăie înjură
se năpustește la noi.

îi dăm naibii pe toți
că suntem doar apa și eu cu bivolii mei
ne repezim către mare
eu și bivolii mei
lați și grei
fornăie bivolii mei
fornăie și scuipă sulițe-n apă
tropotesc la marginea valurilor
fac mlaștină, se pișă și horcăie
o învață ei minte

bivolii mei scurmă-n nisip
se bălăcesc în pielea albastră mereu spintecabilă
o dezvirginează de zici că sunt cașaloți
o scociorăsc prin vaginurile-maelström
slobozesc sulițele
ascunse în ei
le aruncă încoace și-ncolo
să parceleze marea cumva
s-o facă să stea locului
să-i arate ei

dar marea
făloasa obeza
gravida aia cu bărci și corăbii
aia cu abcese de submarine prin carne
aia parcursă de epidemii transcontinentale
amazoana așternuturilor
dă drumul la cețuri
cețurile se fac oase
oasele, labirint
labirintul ecluză se face
server pentru substanțe se face
azvârle cu valuri
azvârle cu pulberi
azvârle cu aburi
ejectează uragane și ploi

dar bivolii mei nu se lasă
râgâie și se screm
scuipă din nou cu sulițele alea
se balegă-n apă
fac din reflux noroi cafeniu
nisipul decade în mâzgă
de miroase totul a mâl fermentat
a bere trezită
și a gang între blocuri
să țină ea minte

bă, strigă unul, vezi că n-ai terminat
ia uite la cerul ăla că se înalță curat
la capăt de mare
iar orizontul lucește al dracu’
te lași?

nu mă las
eu și bivolii mei
din trunchiuri răsturnate de copac
lați și grei precum stâncile
ajungem înot și acolo la margini
să ne semănăm sulițele
să împânzim văzduhul cu țăruși
să violăm semnalele radio cu coarnele
cu prăștii să tragem în sateliți
să ne deșertăm lapții prin porturi
pe insule să îngrămădim halde de bălegar
din gulf stream să facem latrină
să vadă ea
amazoana ce-mi picură-n oase
apă ce mă lasă gravid
pânză de păianjen ce-mi îngheață prin sânge

bivolii mei tropăie
prin apă prin cer prin fm prin logoreea broad band
o întunecă o îngheață o domolesc
o fac să mugească
se cuibăresc printre țâțele ei perforate de surferi
și totul să face iar
unu