rămâi într-un tablou pe care nu pot
nici să-l arunc și nici să-l mai păstrez
imaginea se-ntâmplă s-o visez
dar fără a-nțelege-n ea un tot

imagini frânte, cioburi disparate,
culori arse de soare, sunet fad
de nu știu ce s-adun și ce să scad
acelui timp ce le-a răpit pe toate

ce zeu le cobora sărutu-n pleoape
și mâinile de ce se căutau
de parcă pacea lumii pactizau
ca doi stăpâni peste pământ și ape

aceștia doi; doar umbre pe-un perete
s-au rătăcit ori poate-au emigrat
dar ce frumos și lung au conspirat
ca-ntr-un război de crini și violete