Cerșetor bătrân, nebun,
Moartea nu-ți va fi străină.
Numai de-ar veni degrabă,
Inutil ca o ruină,
Stai cu mâinile întinse
Ochii mici înlăcrimați,
Nu-mi inspiri nici măcar silă
Ești murdar și nu mi-e milă.
Te sfidez dintr-o privire,
Hoit bătrân cu haine roase,
De beție și curvie,
Nicidecum de sărăcie.
Umbra ta e o himeră
Þi-o întinzi în fața lor,
Proști cu suflete blajine
Îți dau din puținul lor.
Ochii ageri cu privirea
Rătăcită pe trotuar
Par să fie semaforul
Unui convoi funerar.
Emani izuri prin toți porii
Miasme îngrozitoare,
Vin spre tine și-ntinzi mâna
Fiară înduioșătoare.
Nu-ți arunc măcar o sută
Zâmbetul se-ntinde larg
Pe-a mea față împietrită
Mă sfiesc să-ți râd în nas
Deși chipul tău incită.
Autoportret senil,
Mă grăbesc să îți pierd urma
Sunt și eu un rătăcit,
După tine vine turma.
Doar că ei clădesc averi,
Conduc lumi și coaliții,
Pe când tu visezi plăceri
Te dedai la injustiții.
Iar acum când nici haina
Târfa ta nu te mai vrea,
Mori strivit de neputință
Te destrami în fața mea.
Buzele întredeschise
Viermi șoptesc fără să știi
Ca o cârpă putrezită,
Nu mai ești printre cei vii.