De la mine de sus
Le-am spus crengilor acelora fumegânde
Mirosind a coajă putredă,
A argilă înroșită în incendiile care le-au petrecut:
Dovediți-mă dacă sunteți în stare!
Eu voi cădea
Până la cioturile voastre
Și nu mă veți putea acoperi
Într-un sarcofag al uitării
Cu funinginea ochilor voștri.
Voi stinge cu lacrimile
Pârjolurile care v-au rănit.
De prin scorburi
Furnicile și-au ridicat ochii.
M-au încurajat cu acidul formic
Din fălcile microscopice.
Nici fluturii de noapte nu au tăcut.
Pe aripile decorate cu vise întrerupte
Purtau afișe din smocuri de iarbă:
„Acesta este noul look al generației noastre!”
Noaptea privesc scânteile;
Licurici falși, zâmbitori, parșivi,
Călăi slujind evenimente implacabile.
Dimineață le voi spune mohorât ca o ceață:
Dovediți-mă dacă sunteți în stare!
Vă voi stinge cu lacrimile mele albastre.

Dan David, Los Angeles, 10-08-2005.