Există mai multe feluri de inconștiență
Atât de multe că nu încap într-un dicționar
Doldora căptușit cu verbe
Conjugate în toate modurile posibile.
Dar cea mai paranoică dintre toate
Este inconștiența de a iubi.
Doar suferind de această nebunie
Numeri veșnicia pe degetele de la o mână,
Deschizi Universul cu un sărut,
Înghesui infinitul într-o singură inimă
Și ierți chiar și pe cel care îți sapă groapă în suflet.
Acest pseudo-virus cu valențe multiple
Este recomandat la toți suferinzii planetei
Mai puțin acelor ce-și folosesc stomacul
Etalon, pentru măsurat propriile lor vise.
Este dureros atunci când nu doare
Și plăcut atunci când se împrăștie
Până și-n gândul cel negândit încă.
Are mai multe moduri de evoluție:
Uneori latent,timide gâdilături
Însoțite de o senzație plăcută de zbor,
Alteori fulger,topind suferindul în diverse forme
Făcându-l să se întrebe dacă nu s-a greșit trupul în care
Era prevăzut să se nască?
Apogeul… nu-i altul decât desăvârșirea ființei
În acest chin botezat de apostol drept Dragoste
Atunci când nu se inventase sinuciderea.
De aici, nu-i indicată involuția
Și nici măcar convalescența
Atâta timp cât duci povara handicapului numit aripă.
Din ce substanță și-n ce laborator a fost binecuvântată
Nu pot deocamdată a ști
Dar știu că… “dragostea miroase a Dumnezeu”