mă întind pe pat
aud mama cum plânge
tatăl meu e o linie
pe care trec mii de trenuri

sunt și un tunel în care dacă intri
îți trebuie gaz
multă răbdare
să poți spune că ai parcurs o viață

da, de fiecare dată când cineva mă descoperă
sunt ca o gară
are nevoie de un card de acces
să se plimbe prin oasele mele
ca într-un cimitir
ce-și plimbă viu locomotiva

fiecare foaie mototolită în toaletă
e o pagină
din care o revistă își rujează coperta
cu vagoane

viața mea
pare un thriller cu gangsteri
de când tatăl meu
e o linie cu pioni de șah

am citit un text despre plăcere
"nu ai voie să te apleci în afară...
dacă mama ta plânge"

mă aplec
și descopăr
un pumn de aer comprimat
în stomac
mama plânge
tatăl meu pe linii