|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cântec poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Filip Militeanu [Emil Filipan ]
2007-10-18
| |
Îmi plac oamenii care râd,
căci în râsul lor strălucește
bucuria de a trăi,
setea de viață
și optimismul, pe care
eu l-am cunoscut atât de puțin…
Îmi plac oamenii care zâmbesc
și mai ales femeile,
căci în zâmbetul lor
văd surâsul Giocondei
și oglinda eternei comedii umane…
Dar îi stimez nemăsurat
de mult
pe oamenii care plâng,
căci în plânsul lor ghicesc
clocotul iubirii și al urii,
nadirul și zenitul,
lucrătura destinului diabolic,
căci lacrimile pornesc din sânge,
iar eu,
mai mult am plâns decât am râs…
|
|
|
|