mi-a adormit mîna pe scrisul agățat de lucruri
încerc să-l sprijin cu mîna stîngă
ca pe brațul unui catarg flămînd de cuprindere

altădată mă țintuiam peste lucruri
ca să pot ține scrisul
și oriunde-o apucau smucindu-se spre zări
țîșnind sau plonjînd
mă purtau ca pe o cruce
ce-ntindea de la un capăt la altul
orizontul de litere

acum doar bucăți din mine stau prinse de lucruri
scrisul rămîne întins dar știrb
un orizont inegal
litere se răstoarnă rupte dintr-o palmă
încordat desfăcută
degetele se strîng în golul rămas
înnodîndu-se peste absențele
în care pulsează dinspre viitor
soarele despicător de orizont.