agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1787 .



Ochi de demon
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Emil Filipan ]

2007-10-24  |     | 




Dragoste, genune-n flăcări, câți în lume te pot trece
Fără ca-ntr-a ta vâltoare spumegândă să se-nece ?…
Câți pot oare să te-nfrângă, patimă înrobitoare,
Și de câte ori în lume doar tu ieși învingătoare ?
Astfel tu robești o lume, mii de sclavi ți se închină
Și pe toți îi faci să creadă că doar tu ești o lumină
Ce înghite sfidătoare tot al lumii întuneric,
Luminând pe bolta vieții de îndrăgostit himeric.
Cum știi tu să fii stăpână când porunca ta e lege,
Cine nu ți se supune, cine nu te înțelege ?
În prăpastia ta imensă mii de victime suspină
Și te binecuvântează, viața lor de tine-i plină,
Căci rațiunea e învinsă, s-a sfârșit a ei domnie.
Ce ești tu, frumoasă zână ? Orice-ai fi, slăvire ție !
Dragoste biruitoare, foc nestins ce sfarmă ghiața,
De ești înger, de ești demon, sunt al tău și-a mea e viața !

.......................................................

Amor, tu, stăpân vremelnic, într-a ta împărăție
A intrat un tânăr încă, care ți se-nchină ție
Și cu generozitatea ta de veacuri înnăscută
Tu îi țeși perdea de vise și iluzia pierdută
Într-o clipă de rațiune mai puternic reînvie,
Căci puterea ta titană domină clipa pustie.

Tinere cuprins în mrejele iubirii seculare,
Câtă patimă în ochii tăi senini și ce dogoare !
Cât de dulce e teroarea minții tale rătăcite –
Ai jura că pe-a ta viață ești stăpân, îndrăgostite;
Tu nu știi că ești o joacă doar în mâna soartei tale
De când te-a-ntâlnit iubirea și te-a abătut din cale ?
Vrând s-atingi idealul sacru, tu în jos mai mult aluneci,
Și în plină luminare, tu sub raza lui te-ntuneci.
Oare tu crezi în iubire ? Fermecat de-a ei putere
Lanțuri rupi ce te-nconjoară, dar iubirea e durere.
Crezi că Ea va înțelege ce porți tu mereu în tine :
Mii de gânduri, mii de patimi, mii de valuri de suspine,
Ce ca marea tulburată zvârcolite te-mpresoară ?
Va-nțelege Ea că-n tine mii de forțe se măsoară ?
Oare tu crezi că femeia-ți va aduce mângâiere
Până la sfârșitul vieții ? Nu crede, e o părere !
Dacă tu acum, pribege, ești în culmea fericirii,
Trece azi și vine-un mâine, tristul mâine-al prăbușirii,
Când vedea-vei că iubirea ce te-a întâlnit în cale
E doar fum și e cenușă, rătăcire-a minții tale !

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!