agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-24 | | Dragoste, genune-n flăcări, câți în lume te pot trece Fără ca-ntr-a ta vâltoare spumegândă să se-nece ?… Câți pot oare să te-nfrângă, patimă înrobitoare, Și de câte ori în lume doar tu ieși învingătoare ? Astfel tu robești o lume, mii de sclavi ți se închină Și pe toți îi faci să creadă că doar tu ești o lumină Ce înghite sfidătoare tot al lumii întuneric, Luminând pe bolta vieții de îndrăgostit himeric. Cum știi tu să fii stăpână când porunca ta e lege, Cine nu ți se supune, cine nu te înțelege ? În prăpastia ta imensă mii de victime suspină Și te binecuvântează, viața lor de tine-i plină, Căci rațiunea e învinsă, s-a sfârșit a ei domnie. Ce ești tu, frumoasă zână ? Orice-ai fi, slăvire ție ! Dragoste biruitoare, foc nestins ce sfarmă ghiața, De ești înger, de ești demon, sunt al tău și-a mea e viața ! ....................................................... Amor, tu, stăpân vremelnic, într-a ta împărăție A intrat un tânăr încă, care ți se-nchină ție Și cu generozitatea ta de veacuri înnăscută Tu îi țeși perdea de vise și iluzia pierdută Într-o clipă de rațiune mai puternic reînvie, Căci puterea ta titană domină clipa pustie. Tinere cuprins în mrejele iubirii seculare, Câtă patimă în ochii tăi senini și ce dogoare ! Cât de dulce e teroarea minții tale rătăcite – Ai jura că pe-a ta viață ești stăpân, îndrăgostite; Tu nu știi că ești o joacă doar în mâna soartei tale De când te-a-ntâlnit iubirea și te-a abătut din cale ? Vrând s-atingi idealul sacru, tu în jos mai mult aluneci, Și în plină luminare, tu sub raza lui te-ntuneci. Oare tu crezi în iubire ? Fermecat de-a ei putere Lanțuri rupi ce te-nconjoară, dar iubirea e durere. Crezi că Ea va înțelege ce porți tu mereu în tine : Mii de gânduri, mii de patimi, mii de valuri de suspine, Ce ca marea tulburată zvârcolite te-mpresoară ? Va-nțelege Ea că-n tine mii de forțe se măsoară ? Oare tu crezi că femeia-ți va aduce mângâiere Până la sfârșitul vieții ? Nu crede, e o părere ! Dacă tu acum, pribege, ești în culmea fericirii, Trece azi și vine-un mâine, tristul mâine-al prăbușirii, Când vedea-vei că iubirea ce te-a întâlnit în cale E doar fum și e cenușă, rătăcire-a minții tale !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate