Plouă lasciv prin Levantul acestei amieze
cu tinere doamne în galben -
vitralii
captive-n ferestre de tîrg,
cu păsări ca niște întîmplări foșnitoare,
cu pești străvezii nălucind fără noimă
printre turle aproape destrămate de vînt...

Plouă lasciv în portul unei zile banale,
motoarele zeilor alungați peste mare
torc monoton, atemporal, întrebări,
nu-i nimeni să plece urechea,
sub iarba calmă dar neiertătoare
înflorește o clipă lumina
prelinsă de pe umărul tău