agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 794 .



nowhere esplanada
poezie [ Underground ]
poem in lucru

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [almalexia ]

2006-04-03  |     | 



jk#bu 01. ub/hW.k48

mici perle negre port sonor auriculare:
john melodios mayall țipă bucuria horbotelor de note
oarecine supărat suflă baloane uriașe pline cu majore evenimente inefabile
saxofonul înghesuie în boxe rebelele legiuni decibele
pentru că aristocrați rock
o claie de clape corzi și alămuri astfel încît
luna stingheră
stelele toate.

în acea zi
care încă nu a venit
autobuzul portocaliu maculează peisajul unor destinații incerte
unde să merg decît încotro ? îmi arată
sfîrcurile împungînd tricoul zdrențuit

înainte tot înainte orice ar fi să mă aștepte
acolo: un înger poate
care să indice cu tremurînd aripa stîngă
orizontul obez
orizontul orbitor plin de închipuirile fantaste de ce scrise

de ce nu.

îmi imaginez nenumărate motive

mbqk 02. h/jH. gn§ig2f

o dată pe lună voi scrie un ciclu sîngeros de poeme
chemîndu-se degenerația lor în strofele cărora diverse personaje fabuloase…
nimeni nu va înțelege nimic
voi primi premiu o oală de noapte și lumea va continua să mă arate
cu degetul pe stradă:

-zăluda asta! aiurită copilă...

nimic nu se va schimba. întocmai…

îmi promit aceasta. așa cum
i-am spus și minotaurului care mă urmărește prin labirintul versurilor
zgîriind cu ghearele-i diverse metafore și tropi aruncînd rimele
alandala doar doar realitatea sau fantasmele afine.

-înțelegi? înger mic…
cine despre cine scrie? pune-mi întrebarea mie

pRnii 03. f/h.gw + x80y

pentru că sunt
o copilă neștiutoare descoperind nimicuri extreme: sfere
de rouă imponderabile și petalele trandafirului în athanor
portativele dure ale întîiului poem
grifoni triști masturbîndu-se în spatele decorurilor inexistente.

de aceea.

și de asemenea
deoarece cavalerul azimuth și vrăjitoarea leiria
au ținut să-mi demonstreze că nu există nimic în afara basmelor
dar nimic. poate

doar
un suspin de nimeni auzit sau zările
arămii la amiază dincolo de care ce nebunie! un scenograf…

gfDoo 04. h/ah.gs † 75

oricum aceste poeme sunt ghidușii semantico-lexicale.

zeul va ști
la lectura cărora din ele să se simtă amenințat și deodată
vulnerabil: o alcătuire evanescentă
din cearcăne și felurite pase magnetice mirări alchimice.

furioși fauni cu flori de mac și petunii să mă lapideze vor sosi
strigătele lor în aerul și de asemenea fragilele petale contondente.

cînd am să mor dinspre apus se vor face auzite diverse alămuri
sîngele meu va desena în praf un surîs.

vîntul cumva turma zmeilor nori păstorind...

n.Mu 05. *q/hG&688y

și atunci bucle stranii colosale
universul mic al unei boabe de chihlimbar se vor chinui să nască
în care spații
aripile acelui înger care la harpă vreun psalm un imn o odă:

cînd li se vor face auzite acordurile
primăvara se va năpusti plină de orgolii vegetale
melancolii vor biciui nemiloase sentimentalul colectiv
clopote de azur vor înșira sunete desăvîrșite în jurul ambetatei naturi
depărtările vor putea fi atinse cu mîna și modelate lasciv
iar epiderma sînilor mei va fi pictată cu anume pensule într-o cromatică desuetă
amintind de mirosul perfid care adastă de milenii
deasupra insulei aphroditei
nu știe nimeni unde se află aceasta ce mări îi scaldă țărmurile
cum am ajuns eu acolo și de ce.

vă voi scrie tuturor epistole
din care să înțelegeți importanța descoperirii unui nou limbaj:

grumțelegd hurob myuluq!

firuhilya #876 kajhoguf
hJ.hivlik90% hokflipio. Wtruu!
Gojgigozțipug șosohjizg7t 4tm noiz986464jh? i pak ohiț huțpouiuziout uzgăppopăpzur64e
kujghijjyl ujpou.J poș lokmi#maș za phoui
oh oo69x
icz0u0 9utr09z8zz z bovoxycy dukl kyojh hyizzikuj pașok și lojuk țașkăpobig izzuz 67564monib uguiultt. skream gry kiruz vupp…

umberta e., semiotician

scriitura acestor epistole
- ilizibilă - spune povestea unor anume cavaleri pe care eu
îi aștept dintotdeauna așa mi-a fost scris...

însă despre cavaleri și armurile lor
despre păsări și liberul zbor
toate cele bune...
desigur eu
- o fată firavă alcătuită din vise zdrențuite și închipuiri fantomatice -
am ascultat basmul spus de acela cu uimire:

...sînt cavalerul azimuth lancea
în cumpănă țin lîngă scutul unde înserarea
și-a făcut cuib în luciul metalic astfel.
astăzi nimeni n-a păcătuit
arătările nu s-au adeverit nisipul fantasmele șerpii corturile
în soarele amiezii. doar norii
pelerinele le-au plimbat pe cer cum tigrii flămînzi. oboseala
țese felurite filigrane chipurilor noastre contur
crud încît pînă și dușmanii temători nu mai țin minte
depărtările nici măcar pe acelea. lîngă orizont
himere se scaldă în aerul gelatinos prin care sapă
zboruri frînte ca niște înaripate cîrtițe clarvăzătoare. khaled
prințul cu o mie de inimi îmi povestea
cum și eu neatent încuvințam cu ochii țintă la grifonii
care prin tabără penajul lor prăfuit și blana și ghearele
ascuțite ca săbiile noastre tăioase.

ne crescuseră mătăsoase bărbi
apa de trandafiri nu ne mai răcorea armurile
erau tot mai grele caii cu privirile pline de lacrimi
și zăbalele înspumate și copitele de plumb.

spre dimineață tocmai cînd vanitosul curcubeu
își lepăda culorile ca pe niște piei
sosi în tabără un fel de înger
care desena oarecum cu un stil arătări
în nisipul cine să le recunoască
bleea nu fragolardo nici atît frații surorile lor
dinadins temători cumva explicații de necrezut cu voci mici
spuseră ? hm ? îngerul acela adică. clepsidrele suspinau
întreaga zi agasante nici tăcere nici umbră poate doar
noaptea să fie reală întunericul moale în cîrligele
stelelor ca niște hălci de carne cum noi dușmanilor
și inamicilor din cealaltă tabără chiar mîine.

pînă atunci cafeaua în zațul căreia lumi și zări
himere și păsări cu aripi de azur așa cum leiria vrăjitoarea
ne ghicește întocmai. cocorii tucanii hoatzinii și ibișii încîntători
prin desișul junglei ne mai spune ea
cu ochii migdalați visînd vaporoase tenebrele

plîngea.
lacrimile lui se adăugau fiecărei consoane și atunci acestea...

în acel moment l-am privit: un anume magnetism kolossal
îl caracteriza. era un cavaler foarte frumos care îmi aducea aminte
de profețiile mamei:

tu fata mea te vei îndrăgosti de acela ca și cum
deodată. îl vei recunoaște după lance armură și basmul
pe care ți-l va spune despre nu știu ce asediu sau cam așa ceva.
să nu te temi el va fi tandru. buzele lui vor da sînilor tăi un nou volum
vei simți aceasta. cînd îl vei întîlni
un roșu trandafir va naște umede parfumuri chiar în acel loc
și trecătorii se vor opri și vor spune
- ce pereche nemaipomenită! ce cuplu perfect!
cartografi vor trasa granițele imperiului unde tu prințeso
vei deveni regină și el rege
dacă îi vei îngădui. cîte ofrande...



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!