și noi am devenit transparenți iubito
și noi ne-am tapițat aerul cu rictusuri.
aceleași sunete în care stau ciorchine milioane de cărți
ne invadează diminețile
ca vinișoarele roșii niște ochi obosiți.
apoi vine seara doar noi și tăcerea
în care stau chircite coarnele prietenului diavol.
foșnetul mâinii tale pe pielea mea ciobită – parcă
ne-am afla într-o cutie de scrisori
- nervoși că facem atâtea repetiții pentru
coloana vertebrală ca o vietate
necunoscută la pândă. ne simțim
celulele
mirosind frumos a naștere
cu reflectoare puternice le
depistăm vizuinile – de fapt ne aflăm
într-o cutie de scrisori
din alveolele lor săruturile țâșnesc strategic
tu zici că e seară – te dezbraci
în fața tabloului unui mare
bărbat de stat – se aude moartea
trecând spre suburbii
orașul se întinde ca un control
anti-doping căutându-și străzile,
versurile declamate de statuile oboselii
orele vitriolate de stranii
și tăcute cupluri umane.
deodată e ora trei. facem dragoste
oxidați de zgomotul de la combinat.
la primăvară vei fi gravidă.