Pe o punte din raze colorate,
Printre arcade și bolți de altar,
Mă îndrept către tine.
Am coborât costumați, cu fețe străine,
Din două curcubeie
Încrucișate pe cerul lasciv.
Care ești oare, iubita mea?
Mi-ai găsit ochii risipiți pe Calea Lactee?
Valurile de zgomote de prin prejur
Ne inundă ca apele din lagune.
Plutim amețiți printre trompete,
Printre țipetele
Triumfului uitării de sine.
Sărim peste gondole, peste canale.
Palatul Dogilor are porțile deschise
Iar halebardierii ne invită la eșafod.
Doctorii ciumei râd cu pliscuri albe.
Noi râdem cu gurile strâmbe.
Trepăduși simulanți cu ochii în lacrimi.
Mincinoșii unei fericiri mascate.
Te-am pierdut pe undeva prin piețele pietruite?
Pe vre-unul dintre malurile amețite de șoapte?
Oare unde te-ai ascuns,
Amăgire de-o noapte?

Dan David, Los Angeles, 12-01-2005.