agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-11 | |
Reqviem
Cu ochii umeziți de-o lacrimă pustie Și-un nod în gât, mă uit în sus pe cer Mai țin în mână o bucată de hârtie Doar încercând ca să dezleg a ei mister Am și uitat țigara-n colțul gurii Și fumul de la filtru mi-a intrat în ochii Culoarea roșie de zgură a naturii Și frunzele de mult căzute de la plopi Amestecat cu cenușiul mărilor de plumb Și cu noroiul de pe jos neânghețat M-am cocoțat pe-un deal, pe-un boț de dâmb Plin de amăgire și cu chipul cam plouat Să văd natura toată cum se prăpădește Fără să am un pic de alinare-n suflet Tot ce ating doar se usucă și apoi firește Ucide pe-al meu chip fărâma unui zâmbet Nici soarele nu mai răzbate printre nori Și totul este palid fără de culoare Pe unde calc sânt numai vreascuri de la flori Nici spinii lor din tălpi nu mă mai doare Ce drum am apucat să fie totul cenușiu Ce negură răzbat și oare ce-mi doresc Ce pași mă poartă către acel pustiu Și ce speranță verde oare am să găsesc Mai este oare cineva ca să mă strige dintr-o dat* Să mă îndemne ca să nu merg mai departe Căci și pământul sub picioare a înghețat Și se albește totul pân* la moarte M-am pironit și doar lumina ochilor Se joacă pe-al meu chip ca două mici steluțe Cu albul din*prejur ele se sting și mor În locul lor rămân doar două mărgeluțe Ce sumbră este moartea, ce tristă înfățișare Ce tainice culori rămase fără viață Și totul este static lipsit de orice mișcare Și liniștea din jur străină e de viață Ascunsă fără sunet rămâne doar speranța Ce colcăie lăuntric ca un vulcan uriaș Lipsește o scânteie, dar mare e distanța Și drumul este sumbru de viață ucigaș Apari tu dar divin, o rază de lumină Cu chipul tău dulceag, explozie de stele Și cu suflarea ta călduță și blajină Faci un ocol, mirată statuii ființei mele Vezi două mărgeluțe ce stau fără lumină O simplă mângâiere si-ncep să prindă viață Apoi ușor, ușor, cu mâna ta divină Miracol făurești dintr-un morman de ghiață Și te ridici pe vârfuri, stângace la mișcare Să mă săruți pe buze cu-atale buze moi Sortit să mă învie să-mi dea din nou suflare Sărutul plin de viață din moartea de apoi Și trupu-ți alipești ușor de trupul meu Urcată pe picioare-mi pornim în pași de dans Stângaci la primii pași că începutu-i greu Dezlănțuind apoial vieții mele vals Și tot în pași de dans învie dintr-o dată Natura neagră-i gri cu pete de culoare Culorile zglobii apar pată cu pată Din loc în loc apar și câte-o dulce floare Și soarele pe cer vine cu tot cu lună Cu stele împrejur, dansează tot bizar Se-aud și clopoțeii, cântă și-o mică strună Și se deschide vraja iubirii de cleștar Soldat al dragostei, picioarele te-au dus Spre veșnică pieire acol* unde-i stăpână Minciuna dragostei și nimeni nu ți-a spus Că nu te va scăpa doar altă ființă bună Cu sărutarea ei și dragoste curată Lipsită de orice ură și plină de amor Cu zâmbetu-i zglobiu și-n suflet fără pată Înconjurat de vise și veșnicul ei dor Cu ochii umeziți de-o lacrimă zglobie Răcnind de fericire mă uit în sus pe cer... .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate