agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-19 | |
-Omul, terminând cu vorba,
Nu știu ce-am mai întrebat, Dar am plâns, am plâns întruna Până când s-a înnoptat. Apoi. . . am plecat spre casă, Năucită de durere, Lacrimile mi-au stors ochii, Iar gândul, orice putere. Ajungând pe strada noastră, Câinii pe la porți lătrau Iar pe o bancă patru tineri O romanță fredonau: -“In satu-n care m-am născut, Nu-i cine să mă plângă, Cei dragi de mult m-au părăsit Chinul să le ajungă. De-atunci eu singură trăiesc, Mereu pe căi străine Și n-am pe cine să iubesc Sunt tristă, vai de mine. O. . . Doamne! Cu ce ți-am greșit De nu-mi mai ierți păcatul, Părinții mii-i-ai osândit, Ai osândit tot satul. Nu am puteri să mai răzbesc Poveri și grozăvia, Dă-mi forță ca să mai zâmbesc Să zbor ca ciocârlia”. -Ascultând aceste versuri Am deschis ușa la tindă Și trecând printr-o odaie Am ajuns lângă oglindă. Mi-am privit ochii și fața, Istovite de durere, M-am spălat cu apă rece Să-mi revin, să am putere. Și, văzând lampa aprinsă In odaia dinspre vale Am intrat să-i spun cucoanei Despre această zi de jale. Ea știa de tragedia De la Bălgrad și din țară Și de tata cum murise Chinuit în acea “gară”. Nu mi-a spus crezând că timpul Le va rezolva, odată, Nici n-a vrut să-mi redeschidă Rănile de altădată. Din ciclul : Prea multe lacrimi mamă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate