Conspirația naturii


Este un ceas ploios
pus pe fereastra camerei mele,
urât, chiar grețos pentru început
nu din cauza ploii
și nu doar pentru că s-a născut
în țeava de la balcon
în care s-a auzit un zvon,
un soi de melodie duioasă
și artifială
melodie la care se alatură obraznic un claxon.
Stau aproape si ascult:

Ceasul bate în fereastră
cu un colț dintr-un pendul,
mă uit de aproape, mă uit in jur...
Mă uit la celelalte ceasuri, toate au aceași
veche scobitură centrală
și delimitată
și-un vechi pendul
care de aproape pare atât de crezul,
uzat și nespălat și plin de praf
din cauza la ce a sfărâmat...
Și începe a chema
și începe a tăia fiecare secundă de pe ceasul
pus pe lună.

Ele par a nu întelege
dar se supun pleacând staturile
lor ciudate...albe și câteodată colorate
și acceptă forma lor de viata mărginită la o coajă
de pendul!

Și zvaaang-încă odată!
Așa dispar
într-o clipită,
așa apar,
așa se duc.

Vin altele mai negre
si mai enervante
și se-agită
și se-nping,
toate fiind supărate
și unele viu colorate
de aceest cumpit chin,
și nu le-nbie nimeni
cu o vorba bună ca între oameni.

Ceilalți dorm nu țin seama de crima
care se petrece cu secunda lor,
de sclipire...prețul statului pe gânduri.
Conștiința e uitată in cealală-ncapere
din această lume lată -
în care, în fiecare casă,
pe mâna lor,
pe strada lor
în fața lor
în toate acțiunile lor...
oamenii nu realizează
ca toate chiar toate sunt numărate
în vietile unor secunde
micuțe și neînsemnate -
care nu știi niciodată când
și cum
oare se vor putea încheia...

Și mie milă de acele colorate
căci așa de suparate au fost, când mi-au luat masura
și nota cea de plată
din timpu-n care am cunoscut
o fată
și unde timpul a trecut
și ele nu au mai putut sa fie cruțate
dar a trecut
și-acum vin altele mai blânde...
căci cei din casa s-au trezit exact cum am stabilit.

Secundele de noapte nu măsoară nimic...
doar vise câteodată
cu prețul vieții lor nevinovate
agitate de aceasta fată...

Dar mie îmi este frică
căci multe mai sunt la rând
și mi-e jenă de acelea scurte care râd
cu-n râs ironic despre viața mea,
care calculează totul
în firimituri de viață...