respir


cresc din mine
cîte puțin
din ce am fost
cu inima oprită
i-am dat de toate degeaba și speranțe
“cred” nu este îndeajuns și
m-am rugat

buzele tale să se deschidă flori
să le adun petale din urma dezvelită
cu mîinile desprinse de teamă să tac
așteptând respirul
între tine și rotund
departe de privirea neputinței
departe de nimic

am să las să răsucești în mine
până când
am să fiu iar
puținul
care am fost