agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-06 | |
scrisă în ziua de Sfântul Andrei, dorindu-mi… nemărginirea acestei celule de închisoare, închi-SOARE, vine el și deschi-Soare!!!
treisprezece pași de la gratiile ușii până la cele de la fereastră colind colinda cu «lerul era ler» zăbovesc la fiecare pat doar cât să-mi împlinesc rostirea …unul încearcă un zâmbet altul caută în traistă un măr strălucesc ochi care pe dinăuntru plâng își amintesc acești oameni colinda copilăriei lor fără de cusur sfârșesc unsprezece colindări aproximative am strâns patru mere, o portocală – pachetele cu țigări le-am refuzat chiar dacă fumez – o carte de rugăciuni subțire, subțire am mulțumit și am avut mulțumire… s-au întors la ale lor, acum este o liniște rotundă, aud cum foșnesc visele… «ce-o fi făcând mama»…, «n-a venit soția la vorbitor nici azi»… «băiatul meu n-are brad anul acesta»… «’mi-aș ce ponturi mișto de sărbători, ce de bani aș fi făcut» … «Măria se gândește la mine, o simt» prind unul câte unul gândurile lor, se învârt ca niște moriști din hârtie… spre tavan «acest tavan consacrat…» mă uit pe geam, turla bisericii lucește argintiu la ziua nașterii Domnului puțini știu cât o clipire El a fost aici a făcut treisprezece pași de la gratiile ușii până la cele de la fereastră și-a luat lacrima aparent imperceptibilă a unuia dintre noi și-a promis că se va întoarce… se întoarce… Pretutindeniul îmi șoptește «vino» iau colinda între ventricule ghem de foc urcă, urcă încălzind stern, frunte, cer sunt sunt în vântul înserării, în adiere, vă caut ferestrele e atâta bucurie și senin în casele voastre că nici nu-mi rostesc așa cum aș fi vrut colinda, tac tăcerea mea e rugăciune Nu-i Pământul atât de mare cât mi-l imaginam în noaptea aceasta într-o singură noapte, iată l-am strâns în căuș l-am dus la buze și-apoi l-am lipit la piept lângă colindă am adormit așa în zori aveam ecouri din bucuria voastră în pretutindeniul acestei celule – știam acum că Domnu-i născut *Notă [Vin întâiul colindător virtual dar nu sunt primul! Deja, inimile voastre au colindat. Fiți în bucuria însemnătății sărbătorilor Crăciunului, iubiți-vă și din iubire să luați iertare. Urez tuturor sănătate și Merry a lui Christmas să fie cu voi! Crăciun Fericit! (gata – că vine metroul!)] _________________ *Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați Mulțumim.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate