agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-13 | |
Cineva îmi simte sufletul
întâi în spatele ochilor altcuiva și cu toții suntem prizonierii timpului, ostatecii eternității. Când ești tânăr ai momente de o asemenea fericire încât crezi că trăiești în locuri magice. Așa cum credem că e Atlantida. Apoi îmbătrânim... și ni se rupe inima în două. Inima unei leoaice. Sufletul meu e un loc unde numele de familie n-are importanță. Timpul vine în pungi de hârtie și poți lăsa oricând un semn... dacă ai curajul. Sufletul Tatianei e un personaj ciudat. Cine știe ce mai poate face? Și are inima unei leoaice. Nu-mi e frică. N-am să las nălucile să mă prindă. Sufletul meu a luat trenul. L-am văzut. Părea un puști de treabă. Să nu-i faceți nimic. Vă rog să nu-i faceți nimic. N-aș pierde nici un minut! Nici un singur minut! Pentru nimic in lume! Nu totul e ca Atlantida. Timpul nu așteaptă pe nimeni. N-aș pierde nici un minut. Pentru nimic în lume. Odată Tatiana avea inima unei leoaice. Acum jumătate din ea s-a rupt. În mâinile mele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate