Ochii negrii ca o noapte
Te hibnotizeaza poate
Privirea este reala
Chipul galben te-nfioara

Zambetul e impietrit
Obrazul i s-a albit
Pare moarta, dar si vie
Oare cine ea sa fie?

E de-o frumusetea mare
Privirea-i scaparatoare
Chipul alb este frumos
Parul fin si matasos

Caldura o-mbolnaveste
Parca chipul se topeste
Pupilele se maresc
Ochii i se prabusesc.

Frumusetea ei se strica
O, de moarte ii e frica
Sfarsitul o asteapta-acum
Nu vrea sa spuna “ramas bun!”

Dar ea nu va muri pe veci
Un mester mare de gasesti
Din al ei trup va face altul
La fel de minunat si tandru.

Si-aceasta a fost o poveste
Despre cine se topeste
La caldura, cin’ sa moara?
Doar o papusa de ceara.