3 luni...3 luni plecat de acasa,prin straini,intr'-o asa jungla cum imi placea mie sa zic la inceput.Dar au trecut si se apropia Craciunul cu prima mea saptamana libera, astfel incat sa ajung si pe acasa...la 350 km departare de aceasta jungla..adio treziri de dimineata,intarzieri la lucru,aglomeratie in troleu,adio tot ce a semnificat 3 luni de supravietuire...home i'm coming...Tocmai imi pregateam bagajul cand suna telefonul:"alo..Bogdan..?","Da","Avem o problema..","Ce s'a intamplat?","Nu-ti putem da liber o saptamana,ca nu avem oameni..si toti vor sa plece de Craciun acasa..","Dar mi'ai promis..","Imi pare rau dar asta e..a doua zi de Craciun vei lucra..","Nu-i posibil.....na' bine, voi veni..".
Si uite asa din saptamana aia au mai ramas 4 zile, dintre care 2 pe drum, deci 2 zile sa le petrec cu familia dupa 3 luni de absenta.
Ma resmnez si pornesc spre casa.Am de infruntat 10 ore de mers cu autocarul.
Intr-un sfarsit ajung acasa.Totul a fost senzational tinand cont de timpul in care am lipsit.Reintalnirea cu fostii colegi de liceu a fost magnifica, iar colindatul pe la fostii profesori mi-a trezit amintiri de pe vremea cand viata mea era mult mai linistita, si nu trebuia sa lucrez si nu aveam nevoie de atatea lucruri.Am avut parte de un Craciun perfect in familie insa prea putin timp...intors inapoi in jungla am fost pe cale sa renunt la slujba pe care o am si sa ma intorc acasa,in singurul loc din lume in care timpul se opreste in loc, si unde simt intradevar ca traiesc...