Soare cald din răsărit…
pe dreapta m-ai încălzit
atunci când m-am rătăcit
în lumea trecătoare?

Lună, cu al tău infinit…
pe stânga m-ai răcorit
atunci când am zăbovit
prin trecuturi amare?

Între lună și soare…
mă înalț spre o floare,
un ocean de iluzii
îl trec fără concluzii.

Drumul de aur ales…
cândva nu l-am înțeles;
gândurile-mi se-ncâlceau
și nu mă mai ajutau.

Din gîndire m-am oprit…
în pace am zăbovit;
în neantul liniștit,
meditație numit.

Imensa bucurie…
inundă-n armonie
pe un suflu răcoros
venind de sub sacrul os.

Oameni dușmani, sau hoți…
chiar că v-am iertat pe toți!
Vă dărui și iubire,
din angelica-mi fire.

Sunt scumpe nestemate…
dar prin iubire poate
le veți categorisi.
Mult mai blânzi astfel veți fi!