agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2567 .



Travesti
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ChAnDnI ]

2008-01-11  |     | 



Când râd, pământul își pune mărgele verzi.
E un travestit bătrân și umil.
Nu ți-ar spune pe cine-a iubit.
Presupun mereu că pe oameni mai înalți și mai puternici ca mine.
Oameni goi care nu-și ascundeau nici nunțile, nici săgeata,
care nu-și alungau copiii din burți, care nu așteptau să moară,
ci plecau singuri
spre moartea lor.

Presupun că n-a iubit oameni triști.
Dacă plâng, am grijă să-mi șterg întotdeauna lacrima înainte de a o vedea el,
altfel, se schimonosește emoționat și-mi ia mult până să-i refac fardul
pe obrajii lui de paiață.

Presupun că n-a iubit oameni, totuși și pe oameni trebuie să-i fi iubit.
De la oameni a învățat cum să-și pieptene părul,
să-și pună cercei,
să joace șotron în pantoful cu toc.
De ziua mea mi-a adus un măr cu buline.
Sau poate nu era primăvară, poate mărul era roșu, iar bulinele i le pictasem eu.
Poate nici nu mi l-a adus, ci l-am găsit când mă așezasem în genunchi să-i cos tivul rochiei.

Puii de om i se par gălăgioși și murdari. Îl înspăimântă fragilitatea.
Și mai mult îl sperie gândul că i se va face rău.
Cineva se va strecura noaptea în patul lui și-i va zdrobi mâinile.
Este aproape sigur că va fi tot un pui de om, unul care-i va smulge unghiile lăcuite
fără să înțeleagă
cu câtă bucurie s-a pictat, numai ca să arate frumos.

Presupun că și eu voi îmbătrâni.

Atunci îmi voi odihni tâmplele pe inima lui. Deocamdată mi-e frică
să-i aud inima.
Dacă bate prea tare? Dacă voi asurzi?
Dacă dintr-o dată se oprește și nu mai bate deloc?

Încă nu mă pictez să mă vadă frumoasă.

Dar râd. Înșir nebunește mărgele
pământului meu.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!