VREME TRECE

Pe lumea aceasta pare totul ciudat,
Mor oamenii-oameni
și sentimente se vând la mezat.
și ninge și plouă
și soare e tot mai puțin.
Pe vremea aceasta
Să vrei să trăiești
E paradoxul în chin!
Pe lumea aceasta găsești tot mai rar,
Un om să-ți întindă o mână,
Un gând, o inimă har…

O dragoste nouă?
Nimic nu se iartă!
Aleea, rotonda, săratul
și toată întristarea ta…
Ai ochii în lacrimi,
Urechea ți-e spartă,
Pe lumea aceasta și moartea e grea!

S-au dus departe în noapte
și prieteni și visuri
și cărți cenzurate!
Pe lumea aceasta sunt pedepsite
Conștiințele nevinovate!

S-au dus departe, bejenii…
Sărmanele dau cu ghiocul,
Doar noi fi-vom eternii,
Iubito!…
Apocalipsa-și ascute sorocul!

Mă aflu în așteptarea lui Faust,
Mefisto e un bandit!
Eminescu a murit, ce ridicol?
Tot El a rămas neclintit!