Îmi vorbești despre o sută de ani
și eu mă gândesc la ziua de mâine.
Crezi în ceea ce spui
cum cred și eu în ceea ce simt.
Îmi ceri să am grijă de mine
dar nu știi că ceasul morții
depinde de fusul orar
dintre trup și suflet.
Anii de trăit trebuie să-i plătești
scump, așa cum plătești
o curvă plină de boli cu propria-ți viață.
Lasă-mă să trăiesc
în puținele momente rămase
să mă contrazic cu Dumnezeu,
el să-mi vorbească în psalmi,
eu să-i răspund în versuri
și să-i arăt că în fața creației
nu este loc de păcat.
Frumosul miilor de ani
de artiști desfrânați,
nu trebuie abolit
de o lege eternă.
Toți au plâns în bucuria de a face
și au râs în taina de a fi.
Cer ca Biblia să fie rescrisă
în miliarde de exemplare,
una pentru fiecare,
pentru că lupta nu e aceași pentru fiecare om
dar războiul se încheie întotdeauna
cu același strigăt de triumf,
singurul stigăt demn de o viață de om:
Am înfrânt!