deschide iubito, deschide fereastra,
eu intru s-adorm in bratele tale,
afara e vant si bate ecoul,
iar lume te-asteapta sa fi muritoare.


deschide fereastra, indreapta pervazul,
eu vin de departe ca de-obicei,
pe umeri m-apasa dorul de tine,
pe umeri iubito, pe umerii mei.


departe m-astepti, departe sunt astazi,
trec nopti si zile in unison,
din fosta ta lume si fosta mea viata
imi bantui noptile proaste de somn.


din gard in gard, motoare m-agata,
motoarele mortii c-un iz de sfarsit,
inlatur neantul si matur asfaltul,
te trag mai spre mine la loc ferit.


in camera ta ne batem cu totii
si stingem lumina in lucruri ce mor,
se-aude fundalul: "E ora iubirii
se stinge lumina in camera lor".


si stau idiotii, se scuipa in palme,
gelosi pe idei, se vor inventa,
se musca pe rand, unul pe altul
privind pe-ntuneric camera ta.


noi tesem scenarii, rugam dumnezeii
cand lumea-i orfana iar noi suntem vii,
credeau ca e timp s-o altfel de rana,
s-au tras in pamant, nu vor revenii.


nu e o lume, e simpla frantura,
la tampla mea, maraton de tristeti,
cand noaptea ne-asteapta cu toata puterea
ma schimb dupa ore in lungi dimineti.


esecuri deplangem, suntem parca tineri
si stim dureros iertarile noastre
pierzand suficient din foste povesti
si muntii cei tristi si mariile vaste.