agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 930 .



Realitate
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [.athos ]

2008-01-21  |     | 



Realitate

Deplorabilă eroare a unei vieți fără soare,
Dulce agonie sub nori de o nădejde-amăgitoare,
Îți pierzi privirea-n vitrine și nu în cerul
Ce-ți pastreaza viața, ca pe-o amintire... Lustrul
Vag, dar totuși conturat, a sufletului pierdut, muritoare
Speranțe a minții stinse, de ploi revoltătoare...

Rezonanța gândului se pierde sub povara falselor doctrine,
Scopul devine josnic, mintea e-mbibată de aburi și suspine
Demne de viitoare comedii, de idei morale ce nu ating pe nimeni.
Ești prins în cursul apei și-n fluxul ce pe toți ne poartă
Spre-o pierzanie sigură, sau înspre-un alt eșec păstrat de soartă...
Conștiința nu există sau e relativă, viața-și pierde sensul, totu-i o ruină.

Privești nebun cum timpul treptat se scurge, nu poti să-l strângi în pumn,
Să-i spui că nu e drept... El trece, indiferent si ironic surâzând, solemn
Imbold spre deznădejde, spre-o singurătate insuportabilă, dar curată și plină
De virtute. Dar ce folos? ea nu ar mai avea sens acum, ești singur...
Căutandu-ți astfel scăparea, te-adâncești în efectul, parcă de morfină, ți-e somn
Iar pleoapele îți sunt mult prea grele, îți simti ochii plini de lacrimi și fața

Strâmbată de-o durere... Devii spontan puternic, te uiți în jur, cu ochi-ntredeschiși,
Privești nesigur, lamentabil ești surprins, de ideea unui viitor ce ar putea fi mai bun...
Aiurea, te ridici de pe banca ce între timp îți suporta povara, îți simți umerii iar grei,
Iar haina plină de praful trecătorilor ce, insisțenti și pofticiosi, furau din luciul ochilor tăi...
Te ferești c-un zâmbet clar forțat, pășești grăbit pe drumul întunecat ce-acum te poartă
Poate spre-un raspuns mai clar, sau... doar spre-o altă decădere, spre realitatea ta.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!