Un lac într-un tărâm
În care nu știu dacă voi ajunge…

Împletesc cosițele dragei mele
Cu gândul undeva
în zarea în care mă aflu acum,
ori în zarea în care nu voi fi nicicând.

Îmi zdrobesc mândria rănită strigând:
„Iubire!!!
Unde ești?
De ce nu vii?”

……………………….

Pe mormântul trăirilor mele
Unde era odată o floare roșie,
Acum e doar o lacrimă
Cenușie, ca totul în jur.

……………………….

Plâng din nou .
A mia oară.

Așteptându-te.