O mie de manechine
Și-au tapetat tripoul
Cu marmură de Carrara.

De coate le-au mușcat
Ciulinul nebărbierit șprițar
Cu pofte viscerale și păduchi.

O mie și una de manechine
Au fumat la refuz
Gologanii apușilor și
Cassanovicilor
Bătrînei cu barbișon.

O manechină
Și-a luat adio de la ape
În mănăsitirea trasă la sorți
Pe-un înseratălea dual.

O mie de manechine
I-au fluturat batiste
Au plîns puțin
Apoi, juisînde,
Au împins din nou ciracii
În marmura de Carrara
Șerpăria de plăceri.