s-a încordat deodată și din vârtejul lui intestinal
cu un zvâcnet s-a născut și s-a înălțat lumea
ce acum se urcă meticulos pe pereți, până-n tavan
e ca o iederă, e ca un laț organic ce sufocă în jurul lui
viul, mortul, își sapă încet cale, își adâncește pofticios
prelungirile membranoase în scheletul meu și-al dormitorului
face din tot grădină, un fel ciudat de Rai ce-și trage seva
din mine și din dormitor

se încordează afară lumea, se strânge ghem în jurul casei
nimic nu mai iese ori intră, se conservă, se întreține
din mine și din dormitor
mă plimb înrăită și caut un măr, i-aș înghiți fructele toate
nici măcar nu-i nevoie de șarpe să-mi vorbească în
ș-uri și-n păcate, mă vreau alungată din dormitor
departe de el, de El și de ce-a fost născut între noi