De vis răsfațatul asfalt
de boarea cu pletele moi
chihlimbarii
de aproape cuprins

ca o pupă ce nu poate vedea
de-atâta limpezime cu luciri de siliciu
potcoava luminii aprinde
foaia din nisipuri topite
unde cetacei cu țeste fug
fără să înainteze

Ochii din vis ascut inghinale amurguri
acolo unde grâne cu susur volatil
curg laminate
prin urechile de cretă ale lunii...

eu fug în toiul nemișcării
las în urmă cochilia
ce desprinde de mine ca o hârtie creponată
apropierile adipoase ușor