|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Mama casă Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 883
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-02 | |
Poezie subversivă!
Vor striga toți cei vizați. Iritare obsesivă Că vor fi deconspirați. Politruci fără rușine Și bandiți de drumul mare, Vor visa să se răzbune, C-am dorit să vi-i descriu. Își vor da mai mult în petic Combătând ce știți, ce știu. Și surprinși ca șobolanii, Când se-aprinde brusc lumina, Se vor năpusti spre bezne Să-și salveze rostul, banii… Iară voi, scârbiți văzându-i Cum își cară gologanii, Așteptând ca să dispară, Veți stinge din nou lumina. Și trăind în compromisuri, Veți visa o altă lume. Ei își vor vedea de treabă, La-ntuneric, fără nume. … Viața curge înainte În clepsidrele de sticlă. Nici nu mai dorești să afli De ce-s toate-așa, ție frică. … De ce-s fericiți nebunii, Sau cum plâng fără de rost? Cum rezistă vagabonzii, Fără straie și-adăpost? De ce beau fără măsură, Cei ce beau la nesfârșit? De ce își acceptă soarta, Cel sărman și cel robit? De ce nu privesc în urmă, Cei ce vor muri loviți? De ce-i lumea împănată, Cu nemernici și tâmpiți? De ce timpul se răzbună, Furând anii cei frumoși Și făcând să pară veșnici, Cei săraci și păguboși? De ce rostul se măsoară, În trădări și în parale? De ce cinstea nu contează? De ce-i scurtă-a vieții cale? De ce-n zboru-i universul, Þintuită hartă pare? De ce luna nu ne-arată, Decât fața dinspre soare ? De ce raiul nu se simte Și-l vedem numai în vis? De ce-i colivie viața, Iară moartea trist abis? De ce-s toate-amestecate În haoticul vacarm? De ce-s toate importante Numai dacă poartă hram? De ce ? Simpla întrebare Ce ne leagă cu trecutul. Până să aflăm răspunsul, Vrem, nu vrem, refacem lutul. Cum de ce? E totul simplu. Că-s legate între ele. Nu se construiește casă Fără piatră, fără schele. Ne există sărăcie Fără hoți și bogăție. Fără ploaie nu e vie Și la urmă nici bețivi. Fără șocurile vieții Nici nebuni nu pot să fie. Fără darul poeziei N-ai să vezi contemplativi. Fără roadele științei Am fi doar humanoizi, Ce am tresări într-una Slabi, anemici și stupizi Și ne-ar râde celelalte, Ce trăiesc în jur, aiurea. Ar fi casă-n veci pădurea Turmelor de abuzivi. 16 sept. 1997
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate