Dimineața o încarci cu polei;
te uită mai bine la sticlă, vâră-ți ungiile
în dosul plutelor cu care ai ajuns acasă.
Deja ai ajuns acasă.
Agață cuierul, șterge oglinda
- pervazul care arde în tonuri vinete,

pervazul arde-n tonuri vinete
pe mâna pridvorului nostru.

Primul verb, întâia iscălire,
surogatul complex al umerilor rotunzi
- ele aveau voalul lor nestemat;
tusea convulsiv cu miros de salcâm
strivit între degete,
ne-a îmbătat pe canapelele lor de caramelă,
și ne oprimaserăm în ghicitorile
de fum portocaliu.

Cu atâta împotrivire împinsă-n jos,
de felul sincopat al foșnetelor ducând
deasupra apei- viziunile gălbui
ale eclipsei, parcurile traversând
iazuri reci, stăvilare înverzind pământul
- întorci diminețile strecurate
prin sita de platină.