Viespar de chipuri cu priviri absente,
Pași indolenți sau umeri fără vlagă,
Vitrine-nguste, gânduri ce își leagă
Ciorchini de rosturi, bântuind latente.

La Luca-n colț se lăfăie întreagă
Taraba doamnei cu priviri ardente.
Terasele au devenit prezente
De cum noi muguri în rodiri se-ncheagă.

Pe caldarâm mi-am pus de mic tumultul
Și-am scrijelit neliniști sub mortar.
În larma străzii am ajuns adultul

Sorbindu-i clipei seve și amar.
Am strâns puținul, am cules și multul.
S-a stins un rug, dar mai rămâne jar.




5 mai 2007
Gruiu